Tehnicile de lupta fara arme se Intâlnesc in Bujutsu japonez de foarte multa vreme. Primele referinte despre aceste metode de lupta fara arme se Intâlnesc In asa-zisele documente istorice japoneze timpurii Kojiki si Nihon Shoki (cronicile japoneze ) si relateza despre Intemeierea familiei Imperiale. Aceste metode sunt cunoscute sub denumirea de Jujutsu, din timpul perioadei Muromachi(1333-1568), conform Densho (pergamente ce se transmiteau mai departe ) si vechilor documente.

Jujutsu a cunoscut o maxima Inflorire Intre secolele 11 si 19, perioada ce a constituit de fapt anii de maxim avânt ai artelor martiale atât In luptele cu arme cât si fara arme. Acestea combinau atât tehnici de pumni, picioare, lovituri la distante mai mari, lovituri scurte, prize si proiectii cât si fixari si strangulari pentru a-l controla pe adversar.

Insa Incepând cu 1868 JAPONIA intra Intr-o noua perioada a istoriei. Dupa ce rasturnarea dinastiei Tokugawa In epoca Meiji, perioada de dominatie a samurailor a luat sfârsit. Intr-un edict din 1879 se revendica independenta samurailor si abolirea privilegiilor acestora. In JAPONIA a Inceput procesul modernizarii cu influente din vest. Ca urmare toate vechile scoli de arte martiale – BUJUTSU RYU HA se gaseau Intr-o situatie critica din urmatoarele doua motive :
1. dupa ce situatia buna a samurailor a disparut acestia si-au pierdut baza sociala
2. reforma in domeniul militar si tehnic era facuta In maniera vestica si asadar supravietuitorii artelor martiale traditionale erau aproape compromisi.

Scolile de jujutsu veneau de la sate la oras si din aceste motiv erau expuse si altor ryu-ri. In acele timpuri erau multe concursuri intre scolile de jujutsu deoarece fiecare dorea sa-si dovedeasca superioritatea. Multe stiluri de jujutsu au disparut, iar unele chiar nejustificat. Jujutsu incepe sa capete o reputatie din ce in ce mai proasta iar praticantii lui erau considerati ca fiind niste oameni ce creau numai necazuri. Din aceasta cauza practicarea Jujutsu-lui era din ce In ce mai restrânsa. Era nevoie de o reforma radicala In Bu-Jutsu pentru ca aceste vechi scoli sa se transmita mai departe. Insa Incepând cu 1882 lucrurile se schimba – maestrul JIGORO KANO fiind cel ce a creat un nou sistem de lupta JUDO. KANO a inceput prin a studia diverse scoli de JUJUTSU, el a studiat cu maestrii Heinosuke Yagi si Hachinosuke Fukada scoala TENSHIN SHINYO RYU. Mai târziu a studiat de asemeni sub tutela lui TSUNETOSHI Iikubu – KITO RYU.

La Inceput scoala infiintata de el era considerata ca oricare alta scoala de jujutsu insa s-a dovedit a fi cu totul altfel deoarece existau o serie de principii diferite de cele ale scolilor vechi. Inlocuind cuvântul “jutsu” cu “do” (cale spirituala ) KANO afirma ca scopul principal era o imbunatatire moral-mentala pâna la atingerea eticului ideal. Ideea lui KANO a fost acceptata si tot asa au luat nastere mai târziu artele martiale moderne (Gendai Budo) precum Kendo, Iaido, Kyudo, Aikido, Karatedo, si altele.

Cele mai importante dintre teoriile sale despre arte martiale s-au dezvoltat din studiile acestuia despre cartile “secrete” HONTAI si SEIKO care vorbesc despre fundamentele NAGE (proiectii) prin principiile din KITO RYU Jujutsu. Toate acestea Impreuna cu cunostintele sale despre lupta, din Tenshin Shinyo–Ryu l-au determinat pe KANO sa se retraga la templul Eishoji pentru a dezvolta propria metoda de lupta, JUDO. Denumirea nu era noua In contextul jujutsu-lui dar mai mult ca principiu ; ceea ce facea jujutsu lui KANO diferit era modul sau de abordare al antrenamentului .Incercand sa pastreze tehnicile de jujutsu,care Insa avea o reputatie foarte proasta, el a schimbat intrega filosofie despre arta sa. KANO sublinia aspectul fizic deosebit al artei, modificand tehnicile pentru a le prezenta intregului public, fiind sugerat de asemeni si aspectul sportiv al artei sale. KANO a aranjat KATA in asa fel pentru a asigura siguranta si buna dispozitie In timpul antrenamentului, dar a pastrat SHIAI (concurs) pentru a testa tehnicile in situatii de semi-lupta. KANO este cel care a introdus de asemeni si sistemul de gradare care consta In grade KYU si DAN (nivel), sistem ce nu a existat pâna atunci ( se pare ca a fost preluat din sistemul universitar nipon de la acea data ). KANO a antrenat de asemeni oficialitati militare si guvernamentale, iar drept urmare popularitatea judo–ului s-a raspândit repede .

În satul pescăresc Mikage, lângă Kobe, în Japonia, s-a născut Jigoro Kano pe 28 octombrie 1860.

În 1871, familia lui Kano s-a mutat în Tokyo. Copil fiind, Kano era firav, slab, mic de înălţime şi bolnăvicios. Împotriva sfatului doctorului, Kano a decis să facă ceva pentru a îşi îmbunătăţi sănătatea şi în acelaţi timp să înveţe să se apere. La vârsta de 18 ani s-a înscris în şcoala de jujutsu Tenjin Shinyo ryu. Sub tutela lui Fukuda Hachinosuke, Kano şi-a început călătoria spre bunăstarea fizică.

Tenjin Shinyo ryu era o artă marţială blândă care aborda mai mult armonia decât lupta, cu toate că includea şi tehnici de lovitură şi de apucare. După ce a studiat la Tenjin Shinyo ryu, Kano s-a transferat la şcoala Kito ryu pentru a studia cu Tsunetoshi Iikubo. Această formă de jujutsu era mult mai blândă şi mai moderată.

În acele vremuri Kano a început un studiu sistematic şi cuprinzător al celorlalte forme de jujutsu, cum ar fi sekiguchi-ryu şi seigo-ryu. El a înţeles foarte repede că râvnea la o cunoaştere mentală care lipsea din învăţăturile maeştrilor săi. Încerca să înţeleagă superioritatea controlului pe care maeştri lui o dobândiseră. A studiat de asemenea manuscrise ale fondatorilor diverselor şcoli, I Ching (Cartea Schimbărilor), filosofia Lao-Tsze.

KANO a inceput prin a studia diverse scoli de JUJUTSU, el a studiat cu maestrii Heinosuke Yagi si Hachinosuke Fukada scoala TENSHIN SHINYO RYU. Mai târziu a studiat de asemeni sub tutela lui TSUNETOSHI Iikubu – KITO RYU.